Căutare

Oglindă (1975)

„Mirror” este o operă cinematografică neobișnuită lipsită de o intrigă tradițională. În schimb, filmul este un flux special de amintiri, fragmente din viața și gândurile protagonistului, care se reflectă în oglinda conștiinței sale. Filmul împletește episoade din copilărie, amintiri ale părinților, pasaje din istorie, pasaje poetice și reflecții filozofice, creând un mozaic al existenței umane.

Personajul principal al filmului este regizorul însuși în diferite perioade ale vieții sale, amintirile și gândurile sale devin baza filmului. Își amintește copilăria, părinții, visele și reflecțiile sale asupra sensului vieții. Filmul este construit ca un dialog sincer între erou și el însuși, ca o încercare de a înțelege și de a realiza el însuși și lumea din jurul lui.

„Oglinda” nu se limitează la intervalul de timp sau ordinea cronologică obișnuită. Ia privitorul din trecut în prezent, din realitate în lumea fanteziei, creând un fel de flux de conștiință care te face să te gândești la întrebările eterne ale existenței umane.

Filmul este plin de adâncime poetică și metaforică, este plin de simboluri și alegorii care necesită o percepție și o interpretare atentă. Fiecare cadru al filmului este ca o imagine, fiecare scenă este un element care dezvăluie secretele sufletului uman.

Caractere:

1. Regizor (imagine autobiografică): Personajul principal și autorul direct al filmului, ale cărui amintiri și reflecții stau la baza imaginii.

2. Părinți: Personaje care reflectă amintirile din copilărie și familie, cheia înțelegerii protagonistului.

3. Copii și tineri: Amintiri ale copilăriei și tinereții, care modelează personalitatea protagonistului și determină atitudinea sa față de lume.

Subiecte:

• Memorie și amintiri: Filmul explorează tema timpului și memoriei, amintirile și influența lor asupra conștiinței umane.

• Poezie și artă: Se uită la tema creativității și inspirației, explorând legătura dintre artă și viață.

• Sensul vieții: Filmul pune întrebări despre sensul vieții și esența ființei, provocând privitorul la reflecție filozofică.

Director:

Andrei Tarkovski, unul dintre cei mai mari cineaști ai secolului XX, a creat Oglinda ca o operă de artă care evocă sentimente profunde și reflecții în privitor.

Concluzie:

„Mirror” (1975) este o capodoperă a cinematografiei care lasă un semn de neuitat în inima fiecărui spectator. Acesta este un film de poezie, care se caracterizează printr-o filozofie profundă și metaforică, care face privitorul să se gândească la temele eterne ale vieții și morții, dragostea și pierderea, timpul și memoria.